2 definiții pentru năstura


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năstura vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~rez / E: nasture] (Rar) 1 A încheia cu nasturi o haină. 2 A coase nasturi la o haină.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năsturá, năsturéz, vb. I (înv.) 1. a încheia o haină cu nasturi. 2. a pune, a coase nasturi la o haină.

Intrare: năstura
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năstura
  • năsturare
  • năsturat
  • năsturatu‑
  • năsturând
  • năsturându‑
singular plural
  • năsturea
  • năsturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năsturez
(să)
  • năsturez
  • năsturam
  • năsturai
  • năsturasem
a II-a (tu)
  • năsturezi
(să)
  • năsturezi
  • năsturai
  • năsturași
  • năsturaseși
a III-a (el, ea)
  • năsturea
(să)
  • năstureze
  • năstura
  • năstură
  • năsturase
plural I (noi)
  • năsturăm
(să)
  • năsturăm
  • năsturam
  • năsturarăm
  • năsturaserăm
  • năsturasem
a II-a (voi)
  • năsturați
(să)
  • năsturați
  • năsturați
  • năsturarăți
  • năsturaserăți
  • năsturaseți
a III-a (ei, ele)
  • năsturea
(să)
  • năstureze
  • năsturau
  • năstura
  • năsturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)