2 definiții pentru născocorâtoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

născocorâtoriu, ~ie a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ii / E: născocorî + -tor] (Nob) 1 Enervant. 2 Ațâțător.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

născocorâtóriu, născocorâtórie, adj. (reg. înv.) enervant, iritant; ațâțător.

Intrare: născocorâtoriu
născocorâtoriu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • născocorâtoriu
  • născocorâtoriul
  • născocorâtoriu‑
  • născocorâtorie
  • născocorâtoria
plural
  • născocorâtorii
  • născocorâtoriii
  • născocorâtorii
  • născocorâtoriile
genitiv-dativ singular
  • născocorâtoriu
  • născocorâtoriului
  • născocorâtorii
  • născocorâtoriei
plural
  • născocorâtorii
  • născocorâtoriilor
  • născocorâtorii
  • născocorâtoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)