3 definiții pentru născocorâtoriu
Tezaur
NĂSCOCORÎTORIU, -IE adj. (Neobișnuit) Enervant, iritant; ațîțător. pontbriant, d. – pl.: născocorîtorii, -ie. – Născocorî + suf. -tor.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de dianartemis
- acțiuni
Explicative DEX
născocorâtoriu, ~ie a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ii / E: născocorî + -tor] (Nob) 1 Enervant. 2 Ațâțător.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
născocorâtoriu, născocorâtorie, adj. (reg. înv.) enervant, iritant; ațâțător.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: născocorâtoriu
născocorâtoriu adjectiv
| adjectiv (A109) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)