10 definiții pentru născocitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂSCOCITÚRĂ, născocituri, s. f. (Rar) Ceea ce născocește cineva; plăsmuire. – Născoci + suf. -tură.

NĂSCOCITÚRĂ, născocituri, s. f. (Rar) Ceea ce născocește cineva; plăsmuire. – Născoci + suf. -tură.

născocitu sf [At: BARCIANU, V. / V: (reg) ~otit~ / Pl: ~ri / E: născoci + -tură] 1 (Rar) Născocire (5). 2 (Reg; îf născotitură) Descântec la o boală.

NĂSCOCITÚRĂ, născocituri, s. f. (Rar) Lucru plăsmuit, scornit; plăsmuire, scornitură. Născocituri făcute de dragul vremii în care ni se urăște. SLAVICI, la TDRG.

NĂSCOCITÚRĂ ~i f. Ceea ce este născocit. /a născoci + suf. ~tură

născocitură f. efectul născocirii: ficțiune, invențiune.

născocitúră f., pl. ĭ. Lucru născocit, invențiune scornitură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

născocitúră (rar) s. f., g.-d. art. născocitúrii; pl. născocitúri

născocitúră s. f., g.-d. art. născocitúrii; pl. născocitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂSCOCITU s. invenție, minciună, născoceală, născocire, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, brașoavă, (fam. fig.) basm, gogoașă, tromboane (pl.). (Toate vorbele lui sînt simple ~.)

Intrare: născocitură
născocitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • născocitu
  • născocitura
plural
  • născocituri
  • născociturile
genitiv-dativ singular
  • născocituri
  • născociturii
plural
  • născocituri
  • născociturilor
vocativ singular
plural

născocitură

etimologie:

  • Născoci + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09