9 definiții pentru năsăilă năsoilă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂSĂÍLĂ s. m. (Pop.) Om cu nasul mare; nărtilă. – Nas + suf. -ăilă.

năsăi sms [At: TEODOREANU, M. II, 173 / V: nasoi / E: nas1 + -(ă)ilă] 1 (Fam) Nărilă. 2 (Reg) Persoană care se amestecă în toate.

NĂSĂÍLĂ s. m. sg. (Pop.) Om cu nasul mare; nărtilă. – Nas + suf. -ăilă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!năsăílă (pop.) s. m., g.-d. lui năsăílă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂSĂÍLĂ s. (reg.) nărilă, nărtilă, năsoi, năsotea. (Omului cu nasul mare i se spune în derâdere ~.)

*NĂSĂI s. (reg.) nărilă, nărtilă, năsoi, năsotea. (Omului cu nasul mare i se spune în derîdere ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năsăílă s.m. sg. (pop.) 1. om cu nasul mare; nărtilă, năsoacă, năsoi, năsotea, nărilă. 2. (reg.) persoană care se amestecă în toate.

Intrare: năsăilă
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năsăi
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
năsoilă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

năsăilă năsoilă

etimologie:

  • Nas + sufix -ăilă.
    surse: DEX '98 DEX '09