nălucos, ~oasă a [At: COSTINESCU / Pl: ~oși, ~oase / E: nălucă + -os] (Rar) 1 (D. cai) Care se sperie repede Si: sperios. 2 Lipsit de bază reală Si: neîntemeiat.

nălucós, -oásă adj. (d. nălucă). Rar. Căruĭa i se nălucește, sperios: cal nălucos.

nălucos, -oasă, adj. (reg.) 1. (despre cai) care se sperie repede. 2. lipsit de bază reală; neîntemeiat.

NĂLUCOS, -OASĂ adj. (Rar) 1. (Despre cai) Care se sperie repede; sperios. cf. costinescu, ddrf. 2. Lipsit de bază reală; neîntemeiat. Negăsind jandarmii nimică la mine ce i-ar fi întărit în pripusurile lor nălucoase..., mă îmbărbătai. SBIERA, f. S. 126. – pl.: nălucoși, -oase. – Nălucă + suf. -os.