NĂLUCOS, -OASĂ adj. (Rar) 1. (Despre cai) Care se sperie repede; sperios. cf. costinescu, ddrf. 2. Lipsit de bază reală; neîntemeiat. Negăsind jandarmii nimică la mine ce i-ar fi întărit în pripusurile lor nălucoase..., mă îmbărbătai. SBIERA, f. S. 126. – pl.: nălucoși, -oase. – Nălucă + suf. -os.