8 definiții pentru năluceală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂLUCEÁLĂ, năluceli, s. f. (Rar) Nălucă (2). – Năluci + suf. -eală.

NĂLUCEÁLĂ, năluceli, s. f. (Rar) Nălucă (2). – Năluci + suf. -eală.

nălucea sf [At: C. PETRESCU / Pl: ~eli / E: năluci + -eală] (Rar) Nălucă (5).

NĂLUCEÁLĂ, năluceli, s. f. Închipuire, nălucă (2). Eu sînt de vină, Coco? – Tu, cu născocelile și nălucelile tale! C. PETRESCU, A. R. 36.

năluceálă f., pl. elĭ. Nălucire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năluceálă (rar) s. f., g.-d. art. nălucélii; pl. nălucéli

năluceálă s. f., g.-d. art. nălucélii; pl. nălucéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂLUCEÁLĂ s. v. iluzie, închipuire, nălucire, părere.

nălucea s. v. ILUZIE. ÎNCHIPUIRE. NĂLUCIRE. PĂRERE.

Intrare: năluceală
năluceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nălucea
  • năluceala
plural
  • năluceli
  • nălucelile
genitiv-dativ singular
  • năluceli
  • nălucelii
plural
  • năluceli
  • nălucelilor
vocativ singular
plural

năluceală

etimologie:

  • Năluci + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09