5 definiții pentru năduli


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năduli [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pzi: ~lesc / E: nct] 1 vz (Îrg) A năvăli (1). 2 vti (Reg) A năzui (3). 3 vi (Ban) A fi lacom la mâncare. 4 vi (Ban) A mânca mult și cu poftă.

NĂDULI vb. (Mold.) A năvăli, a se năpusti. Și au nădulit cu pietri de i-au ucisu-i pre amîndoi. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. Cf. nadali, nădăi. Cf. l o v i (1), n ă v r ă p i.

nădulésc v. tr. (cp. cu ung. nodulni, a prinde curaj). Vechĭ. Azĭ. Ban. Olt. Mă arunc, mă răped. – Și ned-.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂDULÍ vb. v. arunca, aspira, azvârli, dori, jindui, năpusti, năvăli, năzui, pofti, precipita, pretinde, repezi, râvni, sări, tăbărî, tinde, ținti, urmări, visa, viza, zvârli.

năduli vb. v. ARUNCA. ASPIRA. AZVÎRLI. DORI. JINDUI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. NĂZUI. POFTI. PRECIPITA. PRETINDE. REPEZI. RÎVNI. SĂRI. TĂBĂRÎ. TINDE. ȚINTI. URMĂRI. VISA. VIZA. ZVÎRLI.

Intrare: năduli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năduli
  • nădulire
  • nădulit
  • nădulitu‑
  • nădulind
  • nădulindu‑
singular plural
  • nădulește
  • năduliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nădulesc
(să)
  • nădulesc
  • năduleam
  • nădulii
  • nădulisem
a II-a (tu)
  • nădulești
(să)
  • nădulești
  • năduleai
  • năduliși
  • năduliseși
a III-a (el, ea)
  • nădulește
(să)
  • nădulească
  • nădulea
  • năduli
  • nădulise
plural I (noi)
  • nădulim
(să)
  • nădulim
  • năduleam
  • nădulirăm
  • năduliserăm
  • nădulisem
a II-a (voi)
  • năduliți
(să)
  • năduliți
  • năduleați
  • nădulirăți
  • năduliserăți
  • năduliseți
a III-a (ei, ele)
  • nădulesc
(să)
  • nădulească
  • năduleau
  • năduli
  • năduliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)