NĂDULI vb. IV. 1. Intranz. (Învechit și regional) A năvăli (1, 2), a se năpusti (2). Și au nădulit cu pietri de i-au ucisu-i pre amîndoi. dosoftei, ap. tdrg, cf. ddrf. La el, măi, că nădulire, Și la el că să băgare, Mi-l lega, mi-l fereca. alexici, l. p. 28. La cutare-a nădulit, În mijlocul casei l-a trîntit. Mat. folk. 1530. 2. Tranz. și intranz. (Regional) A năzui (3). Pre acei mulți cetățeni romani... să-i lasă în mînile varvarilor celor ce năduleau să între acolo. maior, ist. 18/20, cf. lb, cihac, ii, 208, lm, ddrf, barcianu, alexi, w. Nu năduli la averea altuia. rev. crit. iii, 162, cf. bl iv, 93, lexic beg. 92. Fiecare nădulește după cîștig, dar puțini îl dobîndesc. zanne, p. v, 152. 3. Intranz. (Prin Ban.) A fi lacom la mîncare, a mînca mult și cu poftă. Cf. novacoviciu, c. b. i, 14. – Prez. ind.: nădulesc. – Etimologia necunoscută. Cf. nădăi, nadali.