mărturíe f. (vgr. martyría, de unde și bg. martóriĭa). Declarațiunea saŭ depozițiunea unuĭ martur. Dovadă, probă, semn: Dacia e mărturia tenacitățiĭ romane. Confesiune: mărturia credințeĭ. Medalie saŭ cruce metalică comemorativă care se distribue celor ce asistă la un botez creștinesc ortodox. De mărturie, de formă, nu în realitate.