MĂNUȘĂ s. 1. toartă, (reg.) baier. (~ a unui vas.) 2.* (înv.) brîncă. (Vechiul instrument de tortură numit ~.) 3. (TEHN.) bată, băteală, braț, brățară, fălcea, fofează, lopățea, mînă, spetează. (~ la războiul de țesut.) 4. (TEHN.) (reg.) cotoi, mînă, stîlpușor. (~ la căruță.) 5. (TEHN.) (reg.) mînă, picior, popic, țepușă. (~ la sanie.) erată