MÎȚÎI vb. IV. R e f l. 1. (Prin Maram.) A se preface, a se linguși. LEXIC REG. 20. 2. (Regional) A scînci; a se preface că plînge; a vorbi miorlăit, plîngăreț, pițigăiat; (regional) a se mîțui (Livezile-Turnu Severin). LEXIC REG. 55. – Prez. ind.: mîțîi. - Și: mîțăí (LEXIC REG. 55), mîrțăí (com. din STRAJA-RĂDĂUȚI) vb. IV. – Mîță + suf. -îi.