MÎȚÁR s. m. 1. (Prin Bucov.) Persoană care mănîncă carne de mîță (I 1). Com. MARIAN. 2. (Prin Bucov.) Persoană care taie și jupoaie mițe (I 1); p. g e n e r. persoană care se ocupă cu cojocăria. Com. MARIAN. 3. (Regional) Persoană care are iepe slabe (Păușești Otăsău-Băile Govora). DR. V, 210. – Pl.: mîțari. – Mîță + suf. -ar.