MÎZDÁR s. m. (Învechit, rar) Persoană care primește mită (1); (învechit, rar) mîzditor. Așijdere. . . apucătorii, asupritorii, mîzdarii, prădătorii, vamășii, furii, tîlharii, de nu vor face ca acesta Zacheiu să întoarcă cui ce-au luat cu nedireptul. varlaam, c. 347. - Pl.: mîzdari. – Mîzdă + suf. -ar.