MÎZDAR s.m. (Mold.) Persoană care primește mită. Așijdere . . . apucătorii, asupritorii, mîzdarii, prădătorii, vamășii, furii, lîlharii, de nu vor face ca acesta Zacheiu să întoarcă cui ce-au luat cu nedireptul. VARLAAM. Etimologie: mîzdă + suf. -ar. Vezi și măzditor, mîzdă, mîzdealnic, mîzdi. Cf. m ă z d i t o r, m î z d e a l n i c.