MÎRZĂCIE s. f. (Învechit) Rangul, demnitatea, funcția de mîrzac¹ (1); timpul cît se exercita această funcție. Cantemir, cu carele legase prieteșug încă den mărzăcia lui la Toporăuti. M. COSTIN, LET. I, 260/3, cf. DDRF, ȘIO II_I, 261. - Pl.: mîrzăcii. – Și: mărzăcíe s. f. – Mîrzac¹ + suf. -ie.