MÎRSÍT, -Ă adj. (Regional) Căruia îi place sarea, doritor de sare. V. m î r s i o s. O vită care se bate foarte tare după sare, care linge locurile cele sărate, se numește. . . mîrsită. MARIAN, V. 218. Dar și oamenii carii se bat după sare, încă se numesc mîrsiți. id. ib., cf. T. PAPAHAGI, C. L. ◊ (Substantivat) Cum nu pot mîrsiții Fără sare Și flămînzii Fără mîncare, Însetații Fără apă, Așa să nu poată Lumea toată De acuma înainte Fără de-acest om cuminte. MARIAN, V. 216. - Pl.: mîrsiți, -te. – Mîrsei + suf. -it.