MÎRLÍT s. n. (Popular) Mîrlire. Nu e cu putință a ținea și cruța fealiul cel bun al oilor de se va amesteca pre vreamea mîrlitului. ECONOMIA, 87/24, cf. PONTBRIANT, D., LM, DDRF, GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. Oierii aleg din oi „berbecii pîrci” . . ., îi bagă apoi între oile mînzări pentru mîrlit. PĂCALĂ, M. R. 297, cf. CADE, ENC. AGR., ȘEZ. V, 106, VII, 192, CHEST. V/33, ALR I 1 783/792. - V. mîrli.