Definiția cu ID-ul 1332286:
Tezaur
MÎNZĂTOR2, -OARE adj. (Regional; despre armăsari) Care mînzește; (despre iepe) care umblă după armăsari. Ca o scroafă veritoare, Ca o iapă mînzătoare, Ca o cățea găzitoare. GR. S. VI, 154, cf. CHEST. V/17, 61, 65. - Pl.: mînzâtori. – Mînzi + suf. -tor.