MÎNZÁRE s. f. I. 1. (Popular) Oaie de doi sau de trei ani, care a fătat și care are lapte; (regional) mînzată. V. m î n z a t (I 3), p ă c u i n ă, m u l g ă t o a r e. Izvod de ce sînt dator. . . oile tij, bez 100 mănzări. . . ce-au dat lui Alixandru. NECULCE, în BUL. COM. IST. IV, 82. Leasa pe care se usucă cașii. . . să fie potrivită cu mulțimea mînzărilor. DRĂGHICI, ap. TDRG, cf. LM. Păi, cum așa, nici mînzărili, nici fătătoarili, nici sterpili nu-ți plac ? JIPESCU, O. 48, cf. GCR II, 258, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Oaia pe care o suge mielul se cheamă mînzare. PAMFILE, CR. 244. Mieii înțărcați se numesc cîrlani. . ., iar mamele lor duse la stînă și „pusî pi lapti”, mînzări. DIACONU, P. 12, cf. 37, STOIAN, PĂST. 53. Mînzărarii aduceau mînzările. . . pentru mulsoare. SADOVEANU, O. L. 33. M-aș fi dus să văd pășunea mînzărilor. id. A. L. 141, cf. H I-XVIII, RĂDULESCU-CODIN, M. N. 100, CANDREA, Ț. O. 51. Iară Costea ce zicea? – Nu știu: Fulga mi-a fugit, Ori Doica mi-a geluit. Mi-a luat mînzările. DENSUSIANU, Ț. H. 325, ALR I 1 778, A III, IV, V, VI, GLOSAR REG. ♦ (Regional) Capră cu lapte (Runcu Salvei-Năsăud). CHEST. V/66. ♦ (Adjectival, despre oi sau alte animale) Cu lapte. Apropiindu-să lama ce[a] mînzare lîngă dînsul, au întins mîna și mulgînd puțin lapte întru o coajă de nucă de cocus, l-au băut și foarte i-au folosit la boală. DRĂGHICI, R. 139/2. Locul acela ridicat, cu dealuri și văi, unde găsesc pășunea necesară pe o vară întreagă 500-800 de oi mînzări (oi cu lapte) și pe lîngă fiecare oaie încă 2 miei. PĂCALĂ, M. R. 294. Oi mînzare, care se mulg, dau lapte. H XIII 449, cf. XV 127. 2. (Prin Mold. și Bucov.) Oaie sau vacă stearpă; (regional) mînzălauă. Cf. H XIII 291, com. MARIAN. 3. (Regional; la pl.) Locul unde pasc oile care se mulg. Cf. H III 151, XVII 121. – Pl.: mînzări și (regional) mînzeri (H VIII/I 120, 127, X 208, 254, 465, XII 442, 552, XIII 13, 449, XV 149, 278, 425, XVI 311), mînzere (ib. XV 451, CHEST. V 23/65), mînzare (H XV 370), mînzari (ib. XII 227, XIII 67, 291, XVII 444). – Și: (regional) mînzáră (CHEST. V 2/71, ALR I778), mîrzáre (H VII 255, DENSUSIANU, Ț. H. 386, ALR I 1 778/118, 825, A III 2, 3, 5, 10, 16, 17, 18, 19, IV 3, 5, GLOSAR REG.), mánzáre (H VII 120, XI 274, pl. și mănzeri H X 388), manzáre (ib. XIV 489), menzáră (ib. VI 16) s. f. – Cf. alb. m ё z o r e.