MÎNZÁR¹ s. m. 1. (Prin Mold., Transilv.) Miel de un an. V. n o a t e n. O poiană largă cu pășune grasă-, pe care păștea cîrdul de mlnzari, ce-și aveau stîna în Podurile Sașilor. MOROIANU, S. 49, cf. H III 139, CHEST. V/99. 2. (Prin Mold., Transilv.) Vițel înțărcat (de un an). V. m î n z a t (I 1). Vițelul care-i oprit să mai sugă la vacă, se zice că-i mînzar. Com. din LAZURI DE BEIUȘ-BEIUȘ, cf. CHEST. V/22. 3. (Regional) Berbec (Săpînța-Sighetul Marmației). CHEST. V/72. – Pl.: mînzari. – Mînz + suf. -ar.