Definiția cu ID-ul 1331654:
Tezaur
MÎNIETÓR, -OÁRE s. m. și f. (Învechit) Răzvrătit. Ochii lui spre limbi caută, ce mănietorii (r ă z v r ă t i ț i i B 1938) se nu râdice-se. PSALT. 123, cf. CORESI, PS. 167/6. - Pl.: mînietori, -oare. – Și: mănietór, -oáre s. m. și f. – Mînia + suf. -tor.