MÎNIECIE s.f. (Mold.) Bătaie de joc. A: Aceaia nu iaste cruce, ce-i o măniecie. VARLAAM. Batjocurează pre ai noștri mari dzei, numind facerile lor basne și mîniecii. DOSOFTEI, VS. // C: Aceaea nu iaste cruce, ce iaste o mîniecie și o giuchereaie. C 1727, 33^r. Etimologie: mîniac + suf. -ie. Vezi și mîniac, mîniecitură. Cf. băsău (8), mascara (2), prohită.