Definiția cu ID-ul 1331093:
Tezaur
MÎNG s. m. (Prin Olt.) Specie de porc cu urechile mari, lăsate în jos, cu părul creț, alb și negru. Cf. H V 177, IX 5. - Pl.: mingi. - Și: mang s. m. H IX 5. – Derivat regresiv de la mînguleț. Cf. magh. m a n g ó.
MÎNG s. m. (Prin Olt.) Specie de porc cu urechile mari, lăsate în jos, cu părul creț, alb și negru. Cf. H V 177, IX 5. - Pl.: mingi. - Și: mang s. m. H IX 5. – Derivat regresiv de la mînguleț. Cf. magh. m a n g ó.