MÎNDĂLÁC s. m. (Regional) Alunele (Carum bulbocastanum). Cf. PANȚU, PL. Foaie verde mîndălac, M-a făcut mama băiat. MAT. FOLK. 354. Foițică mîndălac, Te-am chemat să-ți dau bărbat. ,PĂSCULESCU L. P. 241. ◊ E x p r. A căuta (cuiva) păcate în mîndălaci = a găsi cuiva cu orice preț o vină, a căuta (cuiva) nod în papură. v. n o d. Ce punea satul în nedumerire, și mai vîrtos p-ale ce cată nod în papură și păcate-n mîndălaci, e cînd [Sultănica] apucă lumea-n cap. DELAVRANCEA, S. 13. A se lăsa tot măndălac = a se lăsa jos, inert, ca mort. Com. din ZAGRA-NĂSĂUD, cf. COMAN, GL. - Pl.: mîndălaci. – Și: măndălac, măndănác (PANȚU, PL.), mandalác s. m. – Etimologia necunoscută. Cf. scr. m a n d u l á, magh. m a n d u l a „migdală”. GR. BĂN. – Etimologia necunoscută.