Definiția cu ID-ul 919925:
Explicative DEX
MÎNDRUȚ 2, -Ă, mîndruți, -e, adj. (Popular) Diminutiv al lui mîndru2. 1. v. mîndru2 (2). Cucuruz de pe deluț, Ce ești, bade-așa mîndruț? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 404. 2. v. mîndru2 (4). Zece care ș-o căruță Pline cu fete mîndruțe. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 443.