Definiția cu ID-ul 1330908:
Tezaur
MÎNDROSTE s. f. (Învechit, rar) Înțelepciune. Dereapta ta așa spure-mi și fărecații cú înrema în măndroste (î n t r u- ț e l e p c i u n e D). PSALT. 189. Toate în măndroste (î n m î n d r i e c, cu-nțălepciune D) fapt-ai. ib. 216. - Din v. sl. мѫдрость.