Definiția cu ID-ul 1330630:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÎNÁT2 s. n. Acțiunea de a m î n a1. 1. Imboldire (a unui animal) la drum. Cf. m î n a1 (1). Să grăbească și el cu mînatul, că altfel le-a pieri iapa de sete. SBIERA, ap. DDRF. 2. Deplasare a unui obiect. Cf. m î n a1 (5). MÎnatul suveicii. IONESCU-MUSCEL, ȚES. 234. – V. mîna1.