Definiția cu ID-ul 1330509:
Tezaur
MÎLCÍT, -Ă adj. (Prin Transilv.) Sleit d puteri, fără vlagă. A alergat pînă a căzut jos mălcit. CV 1950, nr. 4, 33. - Pl.: mîlciți, -te. – Și: mălcit, -ă adj. - V. mîlcî2.
MÎLCÍT, -Ă adj. (Prin Transilv.) Sleit d puteri, fără vlagă. A alergat pînă a căzut jos mălcit. CV 1950, nr. 4, 33. - Pl.: mîlciți, -te. – Și: mălcit, -ă adj. - V. mîlcî2.