MÎINE adv. 1. Mîine b. (16 B IV 295); -a (Vr; 17 B I 121, 219); -a, olt., 1626 etc. 2. Măine b. (17 B II 25); -a (17 B I 383; Ac. Bz 29; Hur); -a Groșanul (Tis 317, 361). 3-4. Măina b. (Hur); Măinescu. 5. Maina f. (16 B I 2). 6. Meinescu, 1847 (Scan), diformat. 7. Mainia (17 B IV 192), grafie pt. Mîinea. 8. Mîinea zis și Mînea b (16 B III 103, V 85). 9. Mînea b. (13-15 B 148; 16 B III 327; Gorj 209; C Bog). Formele Mînea § § 8 – 9 nu se pot explica din var. mold. mîne (pentru adv. mîine), ele fiind muntene, ci mai curînd prin subst. mină, sau ca variante la Manea (Sd XI 263) de la Manuel, v. Partea I. 10. Cf. și variantele toponimului Măneciu s., r. Teleajen, din documente: Măiniaci și Măniaci(u) (Drj 89), și Mănieaciul, 1425 (Ț- Rom 147). Mînescu P. (Bezv. vol. 17, p. 14).