MÎGLISITOR, -OÁRE adj. (Munt.) Înșelător, amăgitor; lingușitor. Firea fămeiască este mîndră și foarte jinduitoare, miloasă și mîgli- sitoare. piscupescu, o. 126/14, cf. 33/3, 163/11. Sufletul legănat în brațele unei nădejdi plăcute și mîglisitoa.re, pierde puterea sa. marcovici, d. 8/27, cf. POLIZU. Cu glas miglișitor. MACEDONSKI, 0. II, 51, cf. ALEXI, W., GR. S. V, 136, ALR I 1 454/856. Pl.: mîglisitori, -oare. – Și: maglisitór, -oáre (BARCIANU), miglișitór, -oáre adj. – Mîglisi + suf. -tor.