MÎGLISEÁLĂ s. f. (Prin Munt.) Mîglisire. Mîgliseala prea iubirii și a nemulțămirii săneșului său. PISCUPESCU, O. 94/21.Cu șosele, cu momele și cu miglisele îl iau și-l aruncă în puț. RĂDULESCU-CODIN, Î. 151. - Pl.: mîgliseli și mîglisele. - Și: migliseálă s. f. – Mîglisi + suf. -eală.$