mușmúlă f., pl. e (turc. mușmula [de unde și bg. múšmula, rus. mušmulá și ngr. músmulon], d. vgr. mespíle, mușmul, méspilon, mușmulă; lat. méspilum). Fructu mușmululuĭ (o drupă de mărimea prunelor marĭ, la început vîrtoasă, ĭar după căderea brumeĭ, după ce a fermentat puțin, moale și de un gust plăcut dulce acrișor). – În Munt. moșmoană, pl. e.