opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Explicative DEX

MUTUALIST, -Ă, mutualiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al mutualismului. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. mutualiste.

MUTUALIST, -Ă, mutualiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al mutualismului. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. mutualiste.

mutualist, ~ă [At: DN / P: ~tu-a~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr mutualiste] (Rar) 1 smf Membru al unei societăți de ajutor reciproc. 2 a Referitor la mutualism (1).

MUTUALIST, -Ă s.m. și f. Membru al unei societăți de ajutor reciproc. // adj. Referitor la mutualism. [Pron. -tu-a-. / < fr. mutualiste].

MUTUALIST, -Ă I. adj., s. m. f. (adept) al mutualismului. II. s. m. f. membru al unei societăți de ajutor reciproc. (< fr. mutualiste)

Ortografice DOOM

mutualist (desp. -tu-a-) adj. m., s. m., pl. mutualiști; adj. f., s. f. mutualistă, pl. mutualiste

mutualist (-tu-a-) adj. m., s. m., pl. mutualiști; adj. f., s. f. mutualistă, pl. mutualiste

mutualist s. m., adj. m. (sil. -tu-a-), pl. mutualiști; f. sg. mutualistă, pl. mutualiste

Tezaur

MUTUALIST, -Ă s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Membru al unei societăți de ajutor reciproc. Cf. DN. 2. Adj. Referitor la mutualism (1). Cf. DN. – Pronunțat: -tu-a-. – Pl: mutualiști, -ste. – Din fr. mutualiste.

MUTUAL, -Ă adj. Care se face în mod reciproc și simultan; (latinism rar) mutuu. Țiindu-se de mînă în mutuali afecții, Adam duce pe Eva în leagănul d-aproape De flori și de verdeață. HELIADE, O. I, 372. Învoire mutuală, id. D. J. 27. Acția mutuală a sărurilor. MARIN, PR. I, 240. Vedea mîntuirea muncitorilor numai în ajutorul tor mutual. GHICA, ap. CADE, cf. MAIORESCU, CR. II, 93. Mircea încheie cu regele Vladislav o legătură de prietenie care avea de obiect ajutarea lor mutuală. XENOPOL, I. R. III, 80, cf. IV, 206. Despărțenie prin consimțământul mutual. HAMANGIU, C. C. 70, cf. 198. Tratatele încheiate între țările democratice . . . prevăd asistența mutuală între părțile contractante. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV.1 127. Tratatul de prietenie, colaborare și asistență mutuală dintre R. P. Română și R. P. Polonă. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2 879. ◊ (Adverbial) E greu de deosebit partea a ceea ce este dobîndit prin acumulări de civilizație de cealaltă, care reprezintă fondul natural al omului. Păturile acestea se suprapun, se amestecă, se neutralizează mutual. RALEA, S. T. III, 114. – Pronunțat: -tu-al. – Pl.: mutuali, -e și (neobișnuit, f.) -i. – Din fr. mutuel.

Intrare: mutualist (adj.)
mutualist1 (adj.) adjectiv
  • silabație: mu-tu-a-list info
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mutualist
  • mutualistul
  • mutualistu‑
  • mutualistă
  • mutualista
plural
  • mutualiști
  • mutualiștii
  • mutualiste
  • mutualistele
genitiv-dativ singular
  • mutualist
  • mutualistului
  • mutualiste
  • mutualistei
plural
  • mutualiști
  • mutualiștilor
  • mutualiste
  • mutualistelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: mutualist (persoană)
  • silabație: mu-tu-a-list info
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mutualist
  • mutualistul
  • mutualistu‑
plural
  • mutualiști
  • mutualiștii
genitiv-dativ singular
  • mutualist
  • mutualistului
plural
  • mutualiști
  • mutualiștilor
vocativ singular
  • mutualistule
  • mutualiste
plural
  • mutualiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mutualist, mutualiștisubstantiv masculin
mutualistă, mutualistesubstantiv feminin
mutualist, mutualistăadjectiv

  • 1. (Adept) al mutualismului. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.