mutfac sn [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 137/9 / V: matbah, matpah, ~tpac, ~tpah / Pl: -uri / E: tc mutfak] (Înv) 1 Bucătărie a sultanului sau a unui pașă. 2 (Pex) Provizii de miere, ceară și unt, destinate gospodăriei seraiului. 3 Casă de găzduire și ospătărie pentru cei care veneau să se închine la o geamie turcească.

mutfác, mutfácuri, s.n. (înv.) bucurie a sultanului sau a unui pașă; provizii de miere, ceară, unt, pentru serai.