5 definiții pentru mutativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUTATÍV, -Ă, mutativi, -e, adj. (Rar) Cu caracter de mutație. – Din engl. mutative.

MUTATÍV, -Ă, mutativi, -e, adj. (Rar) Cu caracter de mutație. – Din engl. mutative.

mutativ, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: eg mutative] (Rar) Cu caracter de mutație.

MUTATÍV, -Ă adj. Cu caracter de mutație. [Cf. it. mutativo].

MUTATÍV, -Ă adj. cu caracter de mutație. (< engl. mutative)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mutatív adj. m., pl. mutatívi; f. sg. mutatívă, pl. mutatíve

Intrare: mutativ
mutativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mutativ
  • mutativul
  • mutativu‑
  • mutati
  • mutativa
plural
  • mutativi
  • mutativii
  • mutative
  • mutativele
genitiv-dativ singular
  • mutativ
  • mutativului
  • mutative
  • mutativei
plural
  • mutativi
  • mutativilor
  • mutative
  • mutativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)