MUTANT, mutanți, s. m. 1. (Biol.) Individ cu caractere transmisibile, diferite de cele ale formei parentale. 2. (Mitol.) Personaj fabulos (zeu, vrăjitor, animal etc.) care are capacitatea de a se metamorfoza într-o altă ființă, plantă, fenomen al naturii etc. – Din fr. mutant.

mutant, ~ă smf [At: DEX² / Pl: ~nți / E: fr mutant] (Blg) Individ care provine dintr-o mutație (6).

MUTANT, mutanți, s. m. (Biol.) Individ care provine dintr-o mutație (2). – Din fr. mutant.

MUTANT s.m. Individ care provine dintr-o mutație (2). [< fr. mutant].

MUTANT s. m. genă care a suferit o mutație; organism care poartă o mutație (3). (< fr. mutant)

MUTANT ~ți m. biol. Organism cu caractere genetice noi, rezultat în urma unei mutații. /<fr. mutant

!mutant adj. m., s. m., pl. mutanți; adj. f. mutantă, pl. mutante corectat(ă)

mutant s. m., pl. mutanți

mutant s. m., pl. mutanți

MUTÁNT (< fr.) s. m. 1. Individ cu caractere transmisibile, diferite de cele ale formei parentale. 2. (MITOL.) Personaj fabulos (zeu, vrăjitor, animal etc.) care avea capacitatea de a se metamorfoza într-o altă ființă, plantă, fenomen al naturii etc.

mutant, -ă, mutanți, -te s. m., s. f. (iron.) 1. (persoană) proastă / stupidă. 2. persoană cu un comportament ciudat. 3. persoană neadaptată într-o colectivitate.