6 definiții pentru mutacism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUTACÍSM s. n. 1. Refuz deliberat de comunicare în virtutea unei tendințe simulatorii sau datorită atitudinii de supraestimare, opoziționism etc. 2. Pronunțare a unei consoane (mai ales a lui m, b, p) în locul alteia. – Din fr. mutacisme.

MUTACÍSM s. n. 1. Refuz deliberat de comunicare în virtutea unei tendințe simulatorii sau datorită atitudinii de supraestimare, opoziționism etc. 2. Pronunțare a unei consoane (mai ales a lui m, b, p) în locul alteia. – Din fr. mutacisme.

mutacism sn [At: DEX2 / Pl: (rar) ~e / E: fr mutacisme] 1 Refuz deliberat de comunicare în virtutea unei tendințe simulatorii sau datorită atitudinii de supraestimare, de opoziționism etc. 2 Pronunțare a unei consoane, mai ales a lui m, b, p, în locul alteia.

MUTACÍSM s.n. Pronunțarea unei consoane (mai ales a lui m, b, p) în locul alteia. [< fr. mutacisme].

MUTACÍSM s. n. 1. refuz deliberat de comunicare, ca urmare a unei tendințe simulatorii sau datorită atitudinii de supraestimare, opoziționism etc. 2. pronunțare a unei consoane (m, b, p) în locul alteia. (< fr. mutacisme)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MUTACÍSM s. n. (< fr. mutacisme): pronunțare a unei consoane în locul altei consoane, ca de exemplu b în locul lui v, în cuvintele bampor (vapor), bagabont (vagabond), bopsea (vopsea), brabete (vrăbete) etc.; g în locul lui c, în cuvântul gabrioletă (cabrioletă); č în locul lui ch, în cuvântul cestiune (chestiune) sau gh’ în locul lui ch’ în cuvântul ghiabur (chiabur); ț în locul lui c, în cuvintele țentru (centru), țifră (cifră), țilindru (cilindru), țiment (ciment) etc.; s în locul lui č, în cuvântul santimetru (centimetru); p (pl) în locul lui f (fl), în cuvintele pasole (fasole), păsui (făsui), potbal (fotbal), pluier (fluier), pluieră (fluieră) etc.; b în locul lui p, în cuvântul bobor (popor) etc. Evident, toate aceste fonetisme sunt neliterare, deci nerecomandabile. Unele au fost însă folosite de către unii scriitori ca mijloace de caracterizare a personajelor.

Intrare: mutacism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mutacism
  • mutacismul
  • mutacismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mutacism
  • mutacismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mutacism

  • 1. Refuz deliberat de comunicare în virtutea unei tendințe simulatorii sau datorită atitudinii de supraestimare, opoziționism etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Pronunțare a unei consoane (mai ales a lui m, b, p) în locul alteia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: