Definiția cu ID-ul 970046:
Enciclopedice
MUSTAȚĂ subst. 1. – N. buc. etc. Musteață (Băl I; C Ștef). 2. Mustățea (Am; Hur). 3. Musteț, mold. < pl. musteți. 4. Din varianta ard. mustacă: Mustăcescu act.; Mustăcioiu, Nan (17 B I 88).
Exemple de pronunție a termenului „mustață” (25 clipuri)
Clipul 1 / 25