8 definiții pentru musical


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUSICÁL s.n. v. muzical.

MUSICAL [MÜ-ZI-CĂL] s. n. gen de spectacol realizat prin prelucrarea unor tradiții ale operetei și ale teatrului muzical, de varietăți, de revistă. (< engl. musical /comedy/)

musical s. n. (anglicism; arte) Spectacol de muzică și dans, comedie muzicală ◊ „«Studentul-cerșetor», unul din musical-urile de mare succes de pe Broadway.” Cont. 8 III 74 p. 10; v. și R.l. 17 IX 74 p. 4, Sc. 7 IX 79 p. 4 [pron. miúzicăl] (din engl. musical [comedy]; cf. fr. musical; DMN 1966; DN3)

musical, neologism N-american de folosință internațională, sinonim la origine cu comedia muzicală sau cu o varietate a operetei*, m. s-a definit treptat ca un spectacol constituit pe o acțiune dramatică unitară (distingându-se astfel de spectacolul de revistă* sau de music-hall*, alcătuite din piese de sine stătătoare), într-o alternanță de scene vorbite, numere* muzicale și coregrafice. Situațiile dramatice bine caracterizate, uneori cu o tentă tragică, limbajul muzical evoluat, legat nemijlocit de muzica ușoară* modernă sau de jazz*, delimitează clar m. de opereta tradițională. Prin rolul important rezervat cântecului printre mijloacele de expresie artistică, teatrul politic al lui B. Brecht (Opera de trei parale – muzica lui K. Weill etc.) poate fi socotit ca antecesor al m. Școala americană a definit un alt stil, în care pe primul plan stau muzica – cu elemente predominant lirice – și coregrafia*, articulate totodată prin librete* cu reală valoare dramatică (G. Gershwin, Porgy și Bess, F. Loewe, My fair lady, L. Bernstein, Poveste din Cartierul de vest). Groapa de R. Șerban (după romanul lui Eugen Barbu) reprezintă un început promițător al m. românesc.

musical glasses (cuv. engl.) v. armonică (2).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!musical (spectacol) (angl.) [pron. miúzicăl] s. n., pl. musicaluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUSICÁL s. comedie muzicală.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MUSICAL (< engl.) s. n. Reprezentație bazată pe o acțiune dramatică unitară, care se desfășoară alternând scenele vorbite cu numere muzicale și coregrafice. Termen apărut în S.U.A., inițial ca sinonim al comediei muzicale.

Intrare: musical
  • pronunție: miúzicăl
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musical
  • musicalul
  • musicalu‑
plural
  • musicaluri
  • musicalurile
genitiv-dativ singular
  • musical
  • musicalului
plural
  • musicaluri
  • musicalurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)