6 definiții pentru murid


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MURÍD, muride, s. n. (La pl.) Familie de rozătoare mici, cu coadă lungă și cu bot ascuțit (Muridae); (și la sg.) animal din această familie. – Din fr. muridés.

MURÍD, muride, s. n. (La pl.) Familie de rozătoare mici, cu coadă lungă și cu bot ascuțit (Muridae); (și la sg.) animal din această familie. – Din fr. muridés.

MURÍD ~e n. 1) la pl. Familie de mamifere rozătoare cu bot ascuțit și coadă lungă (reprezentanți; șoarecii, șobolanii, lemingii etc.). 2) Animal din această familie. /<fr. muridés

MURÍDE s.n.pl. (Zool.) Familie de mamifere rozătoare de talie mică, cu coadă lungă și bot ascuțit, cuprinzând șoarecii, șobolanii, lemingii etc.; (la sg.) animal din această familie. [Sg. murid < fr. muridés, cf. lat. mus – șoarece, gr. eidos – aspect].

MURÍDE s. n. pl. familie de mamifere rozătoare de talie mică, cu coadă lungă și bot ascuțit: șoarecii, șobolanii, lemingii. (< fr. muridés)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: murid
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • murid
  • muridul
  • muridu‑
plural
  • muride
  • muridele
genitiv-dativ singular
  • murid
  • muridului
plural
  • muride
  • muridelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)