opțiuni

8 definiții pentru murgui

Explicative DEX

murgui1 [At: CORESI, L. 312/18 / Pzi: ~esc / E: mg morog] 1 vi (Înv) A-și exprima nemulțumirea bombănind împotriva cuiva sau a ceva Si: a protesta, a cârti, a murmura. 2 vt A mustra1 (3). 3 vt A chinui.

murgui2 vi [At: COSTINESCU / Pzi: ~ește / E: murg1 + -ui] (Rar) A se însera.

murguĭésc v. intr. (ung. murrogni. V. morocănesc). Vechĭ. Mormăĭ, protestez.

Etimologice

murgui (-esc, -it), vb. – A murmura. Probabil din mag. murrogni (Scriban). Sec. XVI, înv.

Regionalisme / arhaisme

MURGUI vb. (Ban., Trans. SV) A murmura. Murmuro. Murguesk. Zugolodom. LEX. MARS., 230; cf. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW ♦ A prigoni. Si murguiia cărtularii și fariseii pre ucenicii lui,. N. TEST. (1648). Etimologie: magh. morogni. Cf. b ă n u i2 (2).

murgui, murguiesc, vb. IV (reg.) a bombăni contra cuiva, a protesta, a cârti.

Tezaur

MURGUI1 vb. IV. I n t r a n z. (Învechit) A-și exprima nemulțumirea bombănind împotriva cuiva sau a ceva; a protesta, a cîrti, a murmura. Nu murguiți cum unii dintr-înșii murguiră. CORESI, L. 312/18. Vindecă I[su]s o muiare . . . în zi de sîmbătâ, iară fariseii murguia, dereptu ce era sîmbătă. id. ap. GCR I, 23/22. ♦ T r a n z. A mustra1 (2); a chinui, a necăji. V. p r i g o n i. Nu mai înceată turburînd pre noi murguindu-ne. CORESI, ap. DHLR II, 541. Și murguiia cărtularii și fariseii pre ucenicii lui. N. TEST. (1648), 73r/30. – Prez. ind.: murguiesc. – Din magh. morog.

MURGUI2 vb. IV. I n t r a n z. (Rar) A se întuneca, a se însera, a amurgi. Cf. COSTINESCU. – Murg1 + suf. -ui.

Intrare: murgui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • murgui
  • murguire
  • murguit
  • murguitu‑
  • murguind
  • murguindu‑
 singular plural
  • murguiește
  • murguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • murguiesc
 (să)
  • murguiesc
  • murguiam
  • murguii
  • murguisem
a II-a (tu)
  • murguiești
 (să)
  • murguiești
  • murguiai
  • murguiși
  • murguiseși
a III-a (el, ea)
  • murguiește
 (să)
  • murguiască
  • murguia
  • murgui
  • murguise
plural I (noi)
  • murguim
 (să)
  • murguim
  • murguiam
  • murguirăm
  • murguiserăm
  • murguisem
a II-a (voi)
  • murguiți
 (să)
  • murguiți
  • murguiați
  • murguirăți
  • murguiserăți
  • murguiseți
a III-a (ei, ele)
  • murguiesc
 (să)
  • murguiască
  • murguiau
  • murguiră
  • murguiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)