8 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mure2 sf vz mur2

mure1 sfi [At: BRANDZA, FL. 236 / E: ger Möhre] (Trs; mpl) Morcov (1).

MÚRĂ2, mure, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) Glandă, ganglion de la pieptul sau de la gâtul unor animale. – Cf. alb. mullë.

MÚRĂ2, mure, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) Glandă, ganglion de la pieptul sau de la gâtul unor animale. – Cf. alb. mullë.

MÚRĂ3, mure, s. f. Parâmă folosită pentru a trage spre proră colțurile inferioare ale velelor pătrate. – Din it. mura.

MÚRĂ3, mure, s. f. Parâmă folosită pentru a trage spre proră colțurile inferioare ale velelor pătrate. – Din it. mura.

MÚRĂ1, mure, s. f. Fructul comestibil, negru și lucios, al murului1. ◊ Expr. Mură-n gură = lucru (obținut) fără muncă, fără osteneală, de-a gata. – Lat. mora (pluralul, devenit sg., al lui morum „mură”).

MÚRĂ1, mure, s. f. Fructul comestibil, negru și lucios, al murului1. ◊ Expr. Mură-n gură = lucru (obținut) fără muncă, fără osteneală, de-a gata. – Lat. mora (pluralul, devenit sg., al lui morum „mură”).

mu1 [At: BIBLIA (1688), 7021/43 / V: (reg) ~re (Pl și: ~ri) / Pl: ~re / E: ml morum] 1 sf (Bot; îrg) Dudă. 2 sf (Bot; șîc ~re-negrii, ~-neagră, ~-de-pădure, ~-de-rug, ~re-ursești, ~re-românești) Fruct comestibil, negru și lucios al murului2. 3 sf (Îas) Fruct al rugului. 4 sf (Îls) ~ în gură Lucru de-a gata, obținut fără osteneală. 5 sf (Reg; îe) A lua cuiva ~ra din gură A-i lua cuiva un lucru de a cărui stăpânire se credea sigur. 6 a (Reg) De culoare neagră, ca mura1 (2). 7 sf (Trs) Afină. 8 sfp (Reg; îc) ~re-roșii (sau ~de-casă) Zmeură cultivată. 9 sfp (Trs) Frecăței.

mu2 sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~re, ~ri / E: cf alb mullë] (Reg) 1 Stomac al animalelor rumegătoare Vz moară. 2 Stomac al păsărilor Si: pipotă, rânză. 3 Stomac al omului. 4 Intenstine ale animalelor rumegătoare. 5 (Spc) Intestine de miel sau de vițel înțărcat, care conțin cheagul format în perioada cât animalele sugeau. 6 (Lpl; îf muri) Ciorbă de burtă. 7 (Lpl) Glande, ganglioni de la pieptul sau de la gâtul unor animale Si: momiță (1). 8 (Lpl) Amigdale.

mu3 sf [At: DDRF / E: ns cf mura] (Reg) 1 Saramură. 2 (Spc) Zeamă de varză Si: moare.

MUR3, -Ă, muri, -e, adj. (Rar) Negru-lucios. Ah, ochilor muri, Vii și plini de nuri La căutături. CONACHI, P. 74. Cucule cu pană mură, Ce-am grăit gură la gură Să nu cînți pe tișătură! ȘEZ. XXIII 106.

MÚRĂ, mure, s. f. 1. Fructul comestibil, negru și lucios, asemănător cu smeura, al murului1. Văd în zori cum merg s-adune Mure fetele. COȘBUC, P. I 262. Ea culege fragi și mure De sub brazi, de prin tufari. ALECSANDRI, P. A. 154. Spun lămurit Cum au mers urșii la o bătaie Și cîte mure ei au jertfit. ALEXANDRESCU, M. 349. Frumos e badea la gură, Ca și roua de pe mură. HODOȘ, P. P. 62. (în metafore și comparații) Mai mare dragul să fi privit pe Davidică... cu ochii mari, negri ca murele și scînteietori ca fulgerul. CREANGĂ, A. 95. Din ochi negri îți dă mure, Ce știu mințile să fure. BELDICEANU, P. 85. Pentru ochi ca murele Ocolesc pădurile,.JARNÍK-BÎRSEANU, 18. Ochișorii lin, Mura cîmpului! ALECSANDRI, P. P. 3. ◊ Expr. (În construcție cu verbele «a da», «a pica», «a aștepta», «a vrea» etc.) Mură în gură = fără muncă, fără oboseală, de-a gata. Cum să-i pice lui mură în gură o bucățică așa de bună. ISPIRESCU, M. V. 35. 2. Mur1. Rugii murelor cu flori tîrzii și albe atîrnau între crăpăturile catifelate de mușchi. C. PETRESCU, S. 215. Acolo-n ochi de pădure, Lîngă trestia cea lină Și sub bolta cea senină Vom ședea în foi de mure. EMINESCU, O. I 54.

MÚRĂ s.f. (Mar.) 1. Manevră curentă prin care colțul de jos al unei vele se întinde spre proră. 2. Expresie folosită pentru a arăta poziția velierului în raport cu vântul. [< it. mura].

MÚRĂ s. f. (mar.) 1. parâmă care fixează colțul de vânt al unei vele (la velierele mari). 2. parâmă care întinde spre pupă colțul de jos al velei. ♦ ~ la tribord (sau la babord) = poziție a unui velier care primește vântul din tribord (babord). (< it. mura)

MÚRĂ ~e f. Fructul murului. * Mura-n-gură ceva obținut fără osteneală, de-a gata. /< lat. mora

MURĂ s. f. (Ban.) Cheag. Murĕ. Intestinum constius. (i. l. d. crassius). AC, 354. Etimologie: cf. alb. mullë.

mură f. saramură în care se pune varza ce se înăcrește pentru iarnă. [Mold. moare = lat. MURIA].

mură f. 1. rodul murului; 2. Tr. dudă: ochi negri ca murele; 3. pl. murele gâtului, amigdale; 4. rânză (la bou). [Lat. MORA].

3) *múră f., pl. e și ĭ ca gurĭ (it. mura). Mar. Funia care ține fix vîrfu anteneĭ la prora bărciĭ și care se numește și banie. V. scotă.

1) múră f., pl. e (lat. môrum, pop. môra, a. î.; it. cat. sp. mora, vfr. meure, nfr. mûre, pg. amora). Fructu muruluĭ: o cofă de mure. Ochĭ ca murele, ochĭ negri și frumoșĭ. A aștepta mură’n gură, a aștepta cîștig fără muncă, pară mălăĭață. Amigdală (ghindură) la gîtu vitelor. V. momiță 2.

arată toate definițiile

Intrare: mure (s.f.pl.)
mure (s.f.pl.) substantiv feminin
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • mure
  • murele
genitiv-dativ singular
plural
  • mure
  • murelor
vocativ singular
plural
Intrare: mure (s.m.)
mure (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mure
  • murele
plural
  • muri
  • murii
genitiv-dativ singular
  • mure
  • murelui
plural
  • muri
  • murilor
vocativ singular
plural
Intrare: mur (adj.)
mur2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mur
  • murul
  • muru‑
  • mu
  • mura
plural
  • muri
  • murii
  • mure
  • murele
genitiv-dativ singular
  • mur
  • murului
  • mure
  • murei
plural
  • muri
  • murilor
  • mure
  • murelor
vocativ singular
plural
Intrare: mura (s.f.)
mura2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F159)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mura
  • mura
plural
  • mure
  • murele
genitiv-dativ singular
  • mure
  • murei
plural
  • mure
  • murelor
vocativ singular
plural
Intrare: mură (fruct)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mu
  • mura
plural
  • mure
  • murele
genitiv-dativ singular
  • mure
  • murei
plural
  • mure
  • murelor
vocativ singular
plural
Intrare: mură (glandă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mu
  • mura
plural
  • mure
  • murele
genitiv-dativ singular
  • mure
  • murei
plural
  • mure
  • murelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M97)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • muri
  • murii
genitiv-dativ singular
plural
  • muri
  • murilor
vocativ singular
plural
Intrare: mură (parâmă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mu
  • mura
plural
  • mure
  • murele
genitiv-dativ singular
  • mure
  • murei
plural
  • mure
  • murelor
vocativ singular
plural
Intrare: mură (saramură)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mu
  • mura
plural
  • mure
  • murele
genitiv-dativ singular
  • mure
  • murei
plural
  • mure
  • murelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mur (adj.)

  • 1. rar Negru-lucios.
    exemple
    • Ah, ochilor muri, Vii și plini de nuri La căutături. CONACHI, P. 74.
      surse: DLRLC
    • Cucule cu pană mură, Ce-am grăit gură la gură Să nu cînți pe tișătură! ȘEZ. XXIII 106.
      surse: DLRLC

etimologie:

mură (fruct)

  • 1. Fructul comestibil, negru și lucios, al murului.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: dudă pomiță diminutive: murișoară attach_file 8 exemple
    exemple
    • Văd în zori cum merg s-adune Mure fetele. COȘBUC, P. I 262.
      surse: DLRLC
    • Ea culege fragi și mure De sub brazi, de prin tufari. ALECSANDRI, P. A. 154.
      surse: DLRLC
    • Spun lămurit Cum au mers urșii la o bătaie Și cîte mure ei au jertfit. ALEXANDRESCU, M. 349.
      surse: DLRLC
    • Frumos e badea la gură, Ca și roua de pe mură. HODOȘ, P. P. 62.
      surse: DLRLC
    • în comparații Mai mare dragul să fi privit pe Davidică... cu ochii mari, negri ca murele și scînteietori ca fulgerul. CREANGĂ, A. 95.
      surse: DLRLC
    • metaforic Din ochi negri îți dă mure, Ce știu mințile să fure. BELDICEANU, P. 85.
      surse: DLRLC
    • în comparații Pentru ochi ca murele Ocolesc pădurile. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 18.
      surse: DLRLC
    • metaforic în comparații Ochișorii lui, Mura cîmpului! ALECSANDRI, P. P. 3.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Mură-n gură = lucru (obținut) fără muncă, fără osteneală, de-a gata.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Cum să-i pice lui mură în gură o bucățică așa de bună. ISPIRESCU, M. V. 35.
        surse: DLRLC
  • 2. Mur.
    exemple
    • Rugii murelor cu flori tîrzii și albe atîrnau între crăpăturile catifelate de mușchi. C. PETRESCU, S. 215.
      surse: DLRLC
    • Acolo-n ochi de pădure, Lîngă trestia cea lină Și sub bolta cea senină Vom ședea în foi de mure. EMINESCU, O. I 54.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină mora (pluralul, devenit singular, al lui morum „mură”).
    surse: DEX '09

mură (glandă) muri

etimologie:

mură (parâmă)

  • 1. Parâmă folosită pentru a trage spre proră colțurile inferioare ale velelor pătrate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Expresie folosită pentru a arăta poziția velierului în raport cu vântul.
    surse: DN
    • 2.1. Mura la tribord (sau la babord) = poziție a unui velier care primește vântul din tribord (babord).
      surse: MDN '00

etimologie:

mură (saramură)

etimologie: