8 definiții pentru munticel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUNTICÉL, munticei, s. m. (Rar) Diminutiv al lui munte (1); muntișor. – Munte + suf. -icel.

MUNTICÉL, munticei, s. m. (Rar) Diminutiv al lui munte (1); muntișor. – Munte + suf. -icel.

munticel sm [At: (a. 1715) ARHIVA R. II, 107/19 / V: (ltm) mon~ / Pl: ~ei / E: munte + -icel] 1-6 (Șhp) Muntișor (1-6).

MUNTICÉL, munticei, s. m. (Rar) Diminutiv al lui munte. Pe piscul unui munticel... zări o căprioară. ISPIRESCU, B. 288.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

munticél (rar) s. m., pl. munticéi, art. munticéii

munticél s. m., pl. munticéi, art. munticéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: munticel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • munticel
  • munticelul
  • munticelu‑
plural
  • munticei
  • munticeii
genitiv-dativ singular
  • munticel
  • munticelului
plural
  • munticei
  • munticeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

munticel

etimologie:

  • Munte + sufix -icel.
    surse: DEX '98 DEX '09