MUNICIPALIZARE, municipalizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a municipaliza și rezultatul ei. – V. municipaliza.

municipalizare sf [At: DER / Pl: ~zări / E: municipaliza] 1 Transformare a unui oraș în municipiu (2). 2 Trecere a unei averi din proprietatea particulară în proprietatea unui municipiu (2).

MUNICIPALIZARE, municipalizări, s. f. Acțiunea de a municipaliza și rezultatul ei. – V. municipaliza.

MUNICIPALIZARE s.f. Acțiunea de a municipaliza și rezultatul ei. [< municipaliza].

municipaliza vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~zez / E: fr municipaliser] (Rar) 1 (C. i. un oraș) A transforma în municipiu (2). 2 (C. i. bunuri, averi) A trece din proprietatea particulară în proprietatea unui municipiu (2).

MUNICIPALIZA vb. I. tr. (Rar) 1. A transforma (un oraș) în municipiu. 2. A trece un bun proprietate particulară în proprietatea unui municipiu. [Cf. fr. municipaliser].

MUNICIPALIZA vb. tr. 1. a transforma în municipiu. 2. a trece un bun imobiliar particular în proprietatea unui municipiu. (< fr. municipaliser)

*municipalizéz v. tr. (d. municipal). Prefac în municipal, supun administrațiuniĭ comunale.

municipalizare (rar) s. f., g.-d. art. municipalizării; pl. municipalizări

municipalizare (rar) s. f., g.-d. art. municipalizării; pl. municipalizări

municipalizare s. f., g.-d. art. municipalizării; pl. municipalizări

municipaliza (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. municipalizez, 3 municipalizează; conj. prez. 1 sg. să municipalizez, 3 să municipalizeze

municipaliza (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 municipalizează

municipaliza vb., ind. prez. 3 sg. municipalizează

MUNICIPALIZARE s. f. Acțiunea de a m u n i c i p a l i z a; trecerea unei averi din proprietate particulară în proprietatea unui municipiu (2). Cf. DER. – V. municipaliza.

MUNICIPALIZA vb. I. T r a n z. (Rar) 1. (Complementul indică un oraș) A transforma în municipiu (2). Cf. COSTINESCU. 2 (Complementul indică bunuri, averi) A trece din proprietatea particulară în proprietatea unui municipiu (2). – Prez. ind.: municipalizez. – Din fr. municipaliser.