11 definiții pentru municipal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUNICIPÁL, -Ă, municipali, -e, adj. Care aparține unui municipiu, privitor la un municipiu, de municipiu. – Din fr. municipal.

MUNICIPÁL, -Ă, municipali, -e, adj. Care aparține unui municipiu, privitor la un municipiu, de municipiu. – Din fr. municipal.

municipal, ~ă [At: XENOPOL, I. R. I, 148 / Pl: ~i, ~e / E: fr municipal] 1-4 a Care aparține unui municipiu (1-4). 5-8 a Privitor la un municipiu (1-4). 9-12 a De municipiu (1-4). 13 sm Salariat de grad inferior al unui municipiu (2). 14 sm (Spc) Măturător de stradă.

MUNICIPÁL, -Ă, municipali, -e, adj. (Ieșit din uz) Privitor la administrarea municipiilor. Consiliu municipal = consiliu care conducea administrația unui oraș. Teatru municipal = teatru susținut de un municipiu. ♦ (Substantivat, m.) Măturător de stradă. Așteptînd, miros cum din apropiere adie dulce un zefir, pe cînd un municipal își face cu măturoiul lui enorm datoria. CARAGIALE, O. II 176.

MUNICIPÁL, -Ă adj. Referitor la administrația municipiilor. ◊ Consiliu municipal = consiliu de conducere al unui oraș. [< fr. municipal, cf. lat. municipalis].

MUNICIPÁL, -Ă s.m. și f. (Rar) Măturător de stradă. [< fr. municipal].

MUNICIPÁL, -Ă I. adj. referitor la municipiu. ◊ (s. f.) expoziție (de arte plastice) organizată la nivel de municipiu. II. s. m. f. măturător de stradă. (< fr. municipal, lat. municipalis)

MUNICIPÁL ~ă (~i, ~e) Care țin de municipiu; propriu municipiului. /<fr. municipal

municipal a. 1. ce ține de municipalitate: administrațiune municipală; 2. se zice de magistrați, de funcționari cari administrează o comună, un oraș: consiliu municipal. ║ m. servitor municipal: un municipal își face cu măturoiul lui enorm datoria CAR.

*municipál, -ă adj. (lat. municipalis). Relativ la municipalitate, la primărie: administrațiune municipală. Consiliu municipal, consiliu comunal, al primăriiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

municipál adj. m., pl. municipáli; f. municipálă, pl. municipále

municipál adj. m., pl. municipáli; f. sg. municipálă, pl. municipále

Intrare: municipal
municipal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • municipal
  • municipalul
  • municipalu‑
  • municipa
  • municipala
plural
  • municipali
  • municipalii
  • municipale
  • municipalele
genitiv-dativ singular
  • municipal
  • municipalului
  • municipale
  • municipalei
plural
  • municipali
  • municipalilor
  • municipale
  • municipalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

municipal

  • 1. Care aparține unui municipiu, privitor la un municipiu, de municipiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Consiliu municipal = consiliu care conducea administrația unui oraș.
      surse: DLRLC DN
    • 1.2. Teatru municipal = teatru susținut de un municipiu.
      surse: DLRLC
    • 1.3. (și) substantivat Măturător de stradă.
      surse: DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Așteptînd, miros cum din apropiere adie dulce un zefir, pe cînd un municipal își face cu măturoiul lui enorm datoria. CARAGIALE, O. II 176.
        surse: DLRLC
    • 1.4. (și) substantivat feminin Expoziție (de arte plastice) organizată la nivel de municipiu.
      surse: MDN '00

etimologie: