8 definiții pentru muncușoară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUNCUȘOÁRĂ, muncușoare, s. f. (Pop.) Munculiță. – Muncă + suf. -ușoară.

muncușoa sf [At: DUNĂREANU, CH. 71 / E: muncă + -ușoară] 1-14 (Fam; șhp) Munculiță (1-14).

MUNCUȘOÁRĂ, muncușoare, s. f. Munculiță. – Muncă + suf. -ușoară.

MUNCUȘOÁRĂ s. f. Munculiță. N-au preț nici ouăle, nici puii, păcat de muncușoara mea! DUNĂREANU, N. 20.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

muncușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. muncușoárei

muncușoáră s. f., g.-d. art. muncușoárei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUNCUȘOARĂ s. v. munculiță.

Intrare: muncușoară
muncușoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muncușoa
  • muncușoara
plural
  • muncușoare
  • muncușoarele
genitiv-dativ singular
  • muncușoare
  • muncușoarei
plural
  • muncușoare
  • muncușoarelor
vocativ singular
plural

muncușoară

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • N-au preț nici ouăle, nici puii, păcat de muncușoara mea! DUNĂREANU, N. 20.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Muncă + sufix -ușoară.
    surse: DEX '98 DEX '09