opțiuni

4 definiții pentru muncitorie

Explicative DEX

muncitorie sf [At: CORESI, EV. 451 / E: muncitor + -ie] (Înv) 1 Tortură. 2 Suferință.

Sinonime

MUNCITORIE s. v. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură.

muncitorie s. v. CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. DURERE. PATIMĂ. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SUFERINȚĂ. SUPLICIU. TORTURĂ.

Tezaur

MUNCITORIE s. f. (Învechit) Tortură ; suferință, chin. Fără de strînsură fu. . . și preînțelept den muncitorie și milostiv în loc de tîlhariu. CORESI, EV. 451. Pre neamul nostru să-l sloboază din muncitoriia lui. VARLAAM-IOASAF, 151v/1. – Muncitor + suf. -ie.

Intrare: muncitorie
muncitorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muncitorie
  • muncitoria
plural
  • muncitorii
  • muncitoriile
genitiv-dativ singular
  • muncitorii
  • muncitoriei
plural
  • muncitorii
  • muncitoriilor
vocativ singular —
plural —