2 definiții pentru mumbaiergiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mubaĭegíŭ și (ob.) mumbaĭegíŭ1 n. (turc. mubaĭağy, din mübaĭe’ağy). Vechĭ. Comisar turcesc însărcinat să cumpere grîne și oĭ p. statu turcesc. – Și bumb-.[1]
- 1. În „Ortografic (2002)”: mumbaĭergíŭ. — LauraGellner
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mumbaiergiu s. m., art. mumbaiergiul; pl. mumbaiergii, art. mumbaiergiii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: mumbaiergiu
mumbaiergiu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)