2 definiții pentru mumbaiergiu
Explicative DEX
mubaĭegíŭ și (ob.) mumbaĭegíŭ1 n. (turc. mubaĭağy, din mübaĭe’ağy). Vechĭ. Comisar turcesc însărcinat să cumpere grîne și oĭ p. statu turcesc. – Și bumb-.[1]
- 1. În „Ortografic (2002)”: mumbaĭergíŭ. — LauraGellner
Ortografice DOOM
mumbaiergiu s. m., art. mumbaiergiul; pl. mumbaiergii, art. mumbaiergiii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: mumbaiergiu
mumbaiergiu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)