6 definiții pentru mulzare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mulzare [At: L. COSTIN, GR. BăN. 142 / Pl: ~zări / E: mânzare] 1-2 sf, af (Ban) Mulgătoare (1-2). 3 sf (Reg) Muls (1). 4 sf (Reg) Mulgare1 (2).
mulgare1 sf [At: CHEST. V, 40 / Pl: ~gări / E: mulge] (Reg) 1 Muls (1). 2 (Îlv) A băga (sau a da) oile pe ~ A mulge oile, toamna, pentru a prepara laptele pentru iarnă. 3 Cantitate de lapte obținută de la o turmă întreagă la un muls, și care servea ca unitate de măsură pentru stabilirea cantității de lapte ce se cuvenea proprietarului Si: (reg) mulsoare (2), mulsură (2). 4 Parte a staulului unde se închid oile și unde se trec apoi prin strungă pentru a fi mulse.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mulgare2 sf vz mulgar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mulgáre f., pl. ărĭ (d. mulg). Oaĭe care dă lapte după ce ĭ-a murit mĭelu orĭ ĭ-a fost luat (sin. cu aplecătoare). – Pușcaru dă și forma mulzare (contaminată de mînzare), uzitată numaĭ la pl. V. păcuină.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MULZARE s. v. mulgere, muls, mulsoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mulzare s. v. MULGERE. MULS. MULSOARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |